Fereastra spre sens

Timp de citire: 3 minute

Pe 28 decembrie 2025 creștinii catolici au sărbătorit Sfânta Familie: Isus, Maria și Iosif. Preoții poartă alb (sau alb-auriu), culoare care se poartă la Paști și la Crăciun și care simbolizează triumful vieții asupra morții și al luminii asupra întunericului.

Realitatea drumului spre Egipt

S-ar crede că în Sfânta Familie a fost numai pace, seninătate și bucurie. Însă nu a fost așa. De sărbătoarea Sfintei Familii Evanghelia înfățișează fuga în Egipt. Pentru a salva Copilul de mânia lui Irod, Iosif și Maria se aventurează pe un drum plin de pericole. La vremea respectivă nu existau străzi, autostrăzi, mașini, avioane. Drumurile însemnau risc: în fața hoților, criminalilor, animalelor sălbatice și capriciilor vremii. Este foarte interesant de văzut cum Dumnezeu alege să se nască și să trăiască în însăși inima slăbiciunii și a răutății noastre. Oare nu putea să trimită o armată de îngeri ca să-l ducă pe Isus în Egipt?

Dumnezeu privește dincolo de aparențe

Se pare că Dumnezeu are niște căi cam ciudate. Îi place să lucreze în ascuns, dincolo de aparențe spre deosebire de noi, oamenii, care judecăm în cea mai mare parte a timpului tocmai după aceste aparențe: pentru că e mai ușor, pentru că e mai la îndemână, pentru că nu avem răbdare.

Dintotdeauna am fost „oaia neagră” a familiei. Fie am rătăcit și nu mi-am găsit locul pe nicăieri, fie am avut tot felul de probleme și i-am pus la încercare din toate punctele de vedere. În mare parte a timpului m-am simțit neînțeleasă și am luat distanță. Însă cum lui Dumnezeu îi place să lucreze adânc în inimile noastre, a făcut în așa fel încât să ne privim cu onestitate.

Uneori suntem mândri: vrem să dăm impresia că suntem bine și nu avem nevoie de cel de lângă noi. Alteori ne folosim de sabotaj: sunt trist pentru că familia mea nu-mi îndeplinește toate dorințele. Mai sunt și momente în care abordăm masca neîncrederii  și atunci au loc rupturi în relații. În fața lui Dumnezeu, însă, toate aparențele dispar.

Drumul spre Egipt este drumul către inima celuilalt

Astfel, am descoperit în timp și prin Harul lui Dumnezeu că familia mea a fost pentru mine și Isus și Maria și Iosif. De ce spun asta? A fost Isus pentru că mi-a salvat viața ca eu să învăț în timp să o apreciez. A fost Maria pentru că mi-a oferit căldură. Și a fost Iosif pentru că mi-a protejat fragilitatea.

Toți am greșit. Dezamăgirile au fost reciproce, dar Dumnezeu, prin căile lui misterioase, ne-a dat curajul să privim unul în sufletul celuilalt și să învățăm să iertăm. Se pare că, uneori, „drumul spre Egipt” este de fapt dificultatea de a ajunge la inima celuilalt.

În fiecare an în decembrie catolicii sărbătoresc Sfânta Familie pentru că Isus a făcut din familia lui și familia noastră. Fără îndrumarea lor n-am fi putut să ne privim în suflet cu sinceritate, să ne cunoaștem limitele și să ne raportăm la o realitate mai înaltă fără de care viața e atât de seacă și prizonieră a aparențelor.

Prin urmare, oameni de bună credință, să privim adânc în sufletele noastre unde, așa cum spune Sfântul Apostol Paul, locuiește însuși Cristos care ne poate duce la o viață nouă plină de iubire și iertare.

„… îmbrăcați-vă deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunătate, cu umilință, cu blândețe și îndelungă răbdare! … Însă mai presus de toate acestea îmbrăcați-vă cu iubire, care este legătura desăvârșirii!” (Coloseni 3, 12-14)