Timp de citire: 5 minute
ALJAZEERA: „Nu știu cum vom ieși din asta”: Cât mai pot suporta israelienii?[1]
INFOVATICANA: Sfântul Mormânt a fost închis timp de săptămâni în Ierusalim datorită conflictului din Orientul Mijlociu[2]
INFOVATICANA: Israelul permite Patriarhului latin al Ierusalimului, Cardinalul Pierbattista Pizzaballa, accesul la Sfântul Mormânt după presiune internațională[3]
APNEWS: Ierusalimul se îndreaptă spre un Paște și o Sărbătoare de Paște discrete, sub umbra războiului din Iran[4]
THE CATHOLIC TELEGRAPH: Fragmente de rachete iraniene au căzut lângă Biserica Sfântului Mormânt[5]
ISRAEL, anul 2026
CONFLICTE EXTERNE:
- Gaza – Israel vizavi Hamas
- Liban – Israel vizavi Hezbollah
- Israel vizavi Iran
- Yemen – Israel vizavi rebelii Houthi
CONFLICTE INTERNE:
- Israelieni vizavi palestinieni
- Evrei vizavi musulmani
- Evrei vizavi creștini
- Israelieni care vor securitate vizavi israelieni care luptă pentru drepturi civile
- Israelieni care susțin războiul vizavi israelieni care susțin negocierile.
IERUSALIM, anul 33 d.Cr., Ziua de Paște
Femeile care merg la Mormântul lui Cristos găsesc piatra răsturnată și aleargă cu frică și bucurie să le dea de știre apostolilor. Îl întâlnesc pe Isus. Primele lui cuvinte după Înviere: „BUCURAȚI-VĂ!…NU VĂ TEMEȚI!” (Matei 28, 1-10)
IERUSALIM, Noaptea Învierii, 2026, la Sfântul Mormânt
Un creștin se roagă la Sfântul Mormânt: „Isuse, pământul pe care tu ai călcat respiră violență de atâta timp. Am obosit între toți dușmanii noștri… Unde este dreptatea? Unde este pacea? ”
IERUSALIM, anul 33 d.Cr.
Când s-a apropiat, văzând cetatea, Isus a plâns pentru ea, zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi.” (Luca 19, 41-42)
ISRAEL, anul 2026
Creștinii formează aproximativ 2% din populația Israelului și mulți continuă să emigreze. Pelerinajele au fost suspendate în Ierusalim, iar Calea Crucii este împânzită de forțele de ordine. Există totuși preoți, călugări, laici care aleg să rămână în Israel.
ISRAEL, în jurul anului 1000 î.Cr.
Psalmul 122 (121): M-am bucurat când mi s-a spus: „Să mergem în casa Domnului!”… Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului: „Să aibă liniște cei care te iubesc!”. Pacea să locuiască între zidurile tale și liniștea în palatele tale!”
……………………………………………………………………………………………………….
Isus nu a venit să schimbe regimuri politice opresive și violente. Totuși, le-a lovit direct în „inimă”, adică a spulberat exact ceea ce ele răspândesc cel mai mult: FRICA DE MOARTE. Dacă omul era doar ca un fir de iarbă care trăia apoi se întorcea în țărână, prin Cristos omul s-a transformat la o nouă viață. Pentru cei care cred în El, omul nu mai este sclav al morții. Chiar dacă frica persistă, pentru cei care cred în Cristos frica nu are ultimul cuvânt și nici moartea.
Asta ce înseamnă? Că trebuie să așteptăm Ierusalimul ceresc ca să vedem pace în Israel sau în alte regiuni greu încercate de război? Poate că unii nu vor apuca să vadă pace în aceste regiuni, dar Isus a adus speranță și pentru viața de pe pământ nu doar pentru viața veșnică. El a adus SCHIMBAREA INIMII ȘI A MINȚII. Iar de aici speranța pentru pace și reconciliere.
Cum? E greu de spus. Dar mă gândesc ce ar însemna pentru noi creștinii, cei care dormim în așternuturi calde, schimbarea:
- Să privim dincolo de suferința noastră, iar în rugăciune să implorăm milostivirea lui Dumnezeu și pentru copiii, familiile din zonele de război, pentru toți cei persecutați, pentru toți cei care l-au cunoscut pe Cristos, dar și pentru cei care nu l-au cunoscut. Să ne rugăm și pentru cei care războiul e doar un joc de putere. Cristos a lăsat toată turma pentru o oaie pierdută, însă pentru acești oameni care abuzează de putere o viață este nesemnificativă. Totuși, Cristos ne-a „însemnat” ca fiind ai lui dacă ne vom iubi și dușmanii, adică dacă le vom dori binele. Sperăm ca Dumnezeu, în marea lui milostivire, să se atingă de inimile lor, a celor de care depinde soarta unei națiuni.
- Să fim mai conștienți atunci când calculăm costul meselor de Paște. Mâncarea aruncată ar putea ajunge pe masa celor care suferă de foame în aceste zone. Când cheltuim bani pe haine să ne gândim dacă sunt chiar toate necesare, dacă nu, am putea dona celor care suferă de frig. Dacă avem o stare de sănătate care ne permite să fim funcționali, să ne gândim la spitalele din zonele de război. Cea mai mică donație contează atunci când se adună mai multe.
- În loc să folosim „etichete” încurajând discriminarea, mai bine am avea respect pentru orice viață indiferent de religie, etnie, națiune, vulnerabilitate.
- Să nu cădem în capcana dezinformării care conduce la extreme și polarizare.
- Poate părea puțin, dar dacă eu trăiesc în conflict în viața de familie sau la locul de muncă, degeaba vorbesc despre pace în Israel sau alte țări. Schimbarea pornește din cea mai mică atitudine.
Am enumerat câteva schimbări la care pot participa și eu cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Dar fiecare, în funcție de ce-i dictează conștiința și după posibilități poate face mai mult sau mai puțin. Episcopul Barron, citându-l pe cardinalul american George, spunea că în viața de dincolo nu vom duce ceea ce am agonisit aici, ci ceea ce am dat.
A fi creștin nu înseamnă a fi naiv, ci a avea o conștiință activă. Nu înseamnă să ignorăm răul, ci să nu-l perpetuăm și să nu cădem în cinism. Să păstrăm vie speranța în Învierea lui Cristos și în marea lui iubire de oameni!
CRISTOS A ÎNVIAT!
[1] https://www.aljazeera.com/news/2026/4/3/i-dont-know-how-well-emerge-from-this-how-much-more-can-israelis-take
[2] https://infovaticana.com/en/2026/03/16/the-holy-sepulchre-has-been-closed-for-weeks-in-jerusalem-due-to-the-conflict-in-the-middle-east
[3] https://infovaticana.com/en/2026/03/30/israel-rectifies-and-allows-pizzaballa-to-access-the-holy-sepulchre-after-international-pressure/
[4] https://apnews.com/article/israel-iran-war-easter-passover-jerusalem-83dd39fc7f931970230542339cd1b827
[5] https://www.thecatholictelegraph.com/iranian-missile-fragments-fall-near-church-of-the-holy-sepulchre/
Fereastra spre sens 
Lasă un comentariu