Copiii care își sacrifică pâinea cea de toate zilele pentru părinți

Timp de citire: 11 minute

Cuprins:

Micii martiri de la sate: copii care renunță la cină pentru părinți
Urmările fizice și psihologice ale sărăciei la copii
Demnitatea omului: rațiune, conștiință și libertate
Iubirea aproapelui: chipul lui Isus în copiii flămânzi
Ce se face pentru acești copii în România
Să nu frângem aripile copiilor

Micii martiri de la sate: copii care renunță la cină pentru părinți

În comunitățile rurale sărace din România există peste 150.000 de copii care își sacrifică cina pentru ca alții să supraviețuiască.

Conform statisticilor[1], copiii români sunt printre cei mai săraci din Europa. România este în fruntea clasamentului, alături de Bulgaria și Spania, la numărul de copii expuși riscului de sărăcie și excluziune socială. O treime dintre copiii români (33,8%) trăiesc în sărăcie, iar în zona rurală procentul crește la aproape jumătate (42%).

În familiile vulnerabile de la sate peste 150.000 de copii (23%) renunță la cină pentru ca părinții sau frații mai mici să poată mânca. 30% dintre copiii din zonele sărace nu mănâncă prânzul acasă, iar 28% nu iau nici micul dejun, nici prânzul, conform datelor colectate de Fundația World Vision România[2] în anul 2025.

Riscul de sărăcie crește până la 75,8% pentru copiii ai căror părinți au un nivel scăzut de educație. Drama este că cercul vicios sărăcie-educație precară se perpetuează din generație în generație. Oare cum poate un copil sărac și flămând să se gândească la școală? Asta în cazul în care ar avea încălțăminte și haine adecvate pentru că mulți dintre ei împart aceeași pereche de încălțăminte cu frații și surorile și merg pe rând la școală. Sau lipsesc pentru a-și ajuta părinții la treburile gospodărești[3].

La acești copii foamea fizică se completează cu „foamea” afectivă pentru că părinții sunt prea obosiți, deprimați, demoralizați sau abrutizați pentru a le oferi afecțiunea care este esențială pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil. Ba, mai mult, deseori acești copii sunt și abuzați (fizic, emoțional și psihologic).

Urmările fizice și psihologice ale sărăciei la copii

Și eu am trăit la sat până la vârsta de 14 ani, dar nu am simțit foamea fizică. Am fost norocoasă pentru că părinții mei mi-au asigurat toate cele necesare. Am avut însă în vecinătate o familie de oameni săraci: părinții și trei copii (două fete și un băiat). Ei erau chemați uneori de către alți oameni la munci fizice și li se ofereau alimente și bani, dar, totuși, insecuritatea materială, lipsa de educație și stresul permanent lasă urme adânci în conștiința oamenilor. Ca urmare, mama s-a sinucis când copiii aveau 10-15 ani, cele două fete s-au căsătorit la o vârstă prea tânără, iar băiatul, după ce a rămas singur în casă la vârsta de 30 de ani, s-a sinucis. Acesta nu este însă un caz izolat, ci urmarea firească a unor vieți trăite în lipsuri grave.

În cazul în care vedem dincolo de statistici suferința reală a celor care ar trebui protejați și nu sacrificați, cu alte cuvinte, pentru a-i putea ajuta eficient pe acești copii, trebuie mai întâi să-i înțelegem. Ce se petrece în corpul și mintea unui copil sărac și flămând? Iată ce spun specialiștii[4] despre urmările fizice și psihologice ale lipsei de hrană la copii:

Există mai mulți micronutrienți (vitamine și minerale) de care copiii au nevoie încă înainte de a se naște și a căror lipsă duce la stagnarea creșterii și la afecțiuni severe. Iar, de multe ori, chiar deces. În principal, acești micronutrienți sunt: fierul, vitamina A, iodul, glucoza și acizii grași esențiali. Lipsa acestor micronutrienți duce la: anemie, apatie, lipsă de energie, perturbarea dezvoltării cognitive și fizice, reducerea capacității organismului de a lupta cu infecțiile, probleme de memorie și concentrare.

Studiile[5] arată că o mamă care suferă de stres cronic datorat sărăciei îl transmite copilului încă de la o vârstă fragedă.

Cu cât este mai prelungit stresul[6] în copilărie, cu atât mai mult copiii vor suferi mai târziu în viață de anxietate, depresie și abuz de substanțe.

La toate astea se mai adaugă și faptul că mulți copii trăiesc într-un mediu toxic în care sunt supuși abuzului, violenței sau neglijării. Supraviețuirea într-un mediu nesigur și agresiv duce la traume care au consecințe devastatoare pentru un copil.

Mediile defavorizate în care trăiesc acești copii fac ca resursele și mijloacele de ajutor să fie greu de accesat. Ca adulți, acești copii vor afectați de șomaj, venituri mici și vor fi incapabili să ofere o educație sănătoasă propriilor copii. Așadar, cercul vicios al sărăciei se propagă din generație în generație.

Demnitatea omului: rațiune, conștiință și libertate

Acești copii nu au nevoie numai de hrană fizică, ci și de „hrană” pentru minte și suflet. Băiatul din vecinătatea mea care s-a sinucis deși i se dădeau bani și alimente, a demonstrat că un om are nevoie de mai mult decât hrană pentru stomac. Are nevoie să i se respecte demnitatea.

Ca să înțelegem ce înseamnă a respecta demnitatea unui om trebuie să înțelegem de unde provine. În prima carte a Genezei vedem că Dumnezeu i-a acordat omului demnitate încă de la creație, adică l-a creat după chipul și asemănarea Lui[7]. Dumnezeu ne-a înzestrat cu rațiune, conștiință și libertate, însă a uita izvorul tuturor acestor înzestrări ne face să devenim neputincioși, supuși greșelii și abuzului de libertate.

Dumnezeu a creat lucrurile într-o anumită ordine, iar rațiunea cu care ne-a înzestrat ne permite să descoperim această ordine. În mod firesc, copiii sunt cei care au nevoie de protecție și ajutor, iar prin acești copii care își jertfesc mâncarea pentru ca alții să supraviețuiască, este răsturnată ordinea creației.

Însă cu ajutorul conștiinței putem restabili lucrurile. Conștiința este glasul lui Dumnezeu care îndeamnă permanent la discernământ între bine și rău și urmarea binelui.

Iubirea aproapelui: chipul lui Isus în copiii flămânzi

Ce înseamnă bine? Esența Bibliei, după cum o rezumă Isus în Evanghelia după Matei[8] este iubirea. Față de Dumnezeu în primul rând, ca ordine firească, pentru că de la El provine binele. Și apoi, a ne iubi aproapele ca pe noi înșine.

Cel care ne-a arătat prin excelență ce înseamnă să iubești a fost Isus Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, care ne-a revelat adevăratul chip al Tatălui. Prin sacrificiul său, Isus a restabilit demnitatea omului care a abuzat de propria libertate și a amuțit glasul conștiinței.

Sacrificiul său a fost din iubire. A nu se înțelege prin iubire un sentiment trecător, ci o atitudine constantă de a dori binele celuilalt[9]. Fiind motivat de iubire, Isus ne cere să facem același lucru: să iubim ca El. Chiar și pe dușmanii noștri. Ne cere să vedem în aproapele nostru chiar și cea mai îndepărtată persoană. Și, nu în ultimul rând, ne cere să-i iubim pe copii și pe săraci ca pe El însuși[10]: „Oricine primește un astfel de copilaș în numele meu pe mine mă primește; iar cine mă primește pe mine, nu pe mine mă primește, ci pe acela care m-a trimis”.

Prin urmare, Cristos se identifică atât de mult cu „cei mici” încât chiar El însuși suferă atunci când acești copii suferă și chiar stabilește ca și criteriu de a-l urma grija pe care o avem pentru săraci: „Căci am fost flămând, și mi-ați dat să mănânc…Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut”[11].

În tradiția creștină săracii au ocupat și ocupă un loc special. Sfântul Grigore cel Mare spunea: „Când dăm săracilor cele de neapărată trebuință, nu facem un act de dărnicie personală, ci le dăm înapoi ce este al lor. Îndeplinim mai degrabă, o datorie de dreptate, decât un act de caritate”.[12]

Ca și creștini, este o datorie morală să ne preocupe bunăstarea acestor copii săraci din medii defavorizate având în vedere că ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Cristos din Sfânta Euharistie și fiind conștienți că sacrificiul lui Isus a fost cu atât mai mare cu cât „cei mici” se află în suferință.

Ce se face pentru acești copii în România

Măsurile de austeritate din ultimul timp au lovit în inima celor mai săraci români: copiii de la sate. Există totuși sprijin pentru acești copii atât din partea organizațiilor non-guvernamentale, cât și din partea bisericilor creștine. Voi menționa câteva exemple:

Fundația World Vision România desfășoară un program numit „Pâine și mâine”[13] prin care oferă o masă caldă zilnică și două ore de sprijin educațional pentru peste 1.200 de copii din comunități rurale vulnerabile. Lansat în anul 2016, programul „Pâine și Mâine” oferă copiilor din satele României: masă caldă zilnică la școală, sprijin la teme și activități remediale și consiliere, activități de dezvoltare socio-emoțională. Sunt incluși copii din mediul rural din județele Botoșani, Călărași, Cluj, Dâmbovița, Dolj, Giurgiu, Iași, Olt, Teleorman, Vâlcea, Vaslui.
Federația Caritas Timișoara desfășoară activități și pentru copiii cu risc de abandon școlar din mediul rural[14]. A dezvoltat două tipuri de servicii: centre rezidențiale și centre de zi. Două dintre acestea sunt: 1. Centrul rezidențial de tip familial „Casa 1 – Sfântul Nicolae” din Peciu Nou unde sunt ajutați 21 de copii și tineri oferindu-li-se servicii de cazare permanentă, masă, asistență medicală, sprijin în realizarea temelor, participarea la activități culturale și recreative; 2. Centrul Comunitar pentru copii „Casa Pater Berno”, Bacova, județul Timiș – se adresează unui număr de 30 de copii cărora li se asigură o masă caldă, activități de îngrijire personală, educație, consiliere, terapii ocupaționale, recreere și socializare.
Organizația Salvați Copiii România prin programul „Foamea distruge educația”[15] își propune să ajute 10.000 de copii vulnerabili și familiile lor prin acordarea de suport material de urgență pentru asigurarea hranei. Acest program aduce în atenție faptul că „o masă nu înseamnă doar hrană. Înseamnă supraviețuire pentru mulți, înseamnă o dezvoltare armonioasă, înseamnă participarea la școală în condiții decente”.

Să nu frângem aripile copiilor

Lui Valentin, un băiețel de 7 ani din județul Vaslui, îi plac animalele și și-ar dori să fie medic veterinar. Mama lui este femeie de serviciu la școală, iar tatăl lui lucrează în construcții la București. Mama lui povestește că iernile sunt destul de grele, dar tot ce-și dorește este să-l știe sănătos și cu rezultate bune la învățătură[16]. Andra, o fetiță de 9 ani din județul Dolj, și-ar dori să fie învățătoare. Ea locuiește cu părinții și încă 5 frați într-o casă cu două camere. Mama nu are loc de muncă, iar tatăl lucrează cu ziua[17].

O masă caldă pentru un copil costă în jur de 20 de lei pe zi. Ce înseamnă 20 de lei pe zi pentru cei cu venituri medii:

2 sticle de suc
O prăjitură la cofetărie
O pâine integrală
Mai puțin de un pachet de țigări.

Pentru 10 copii de la o grădiniță sau școală de la sat 200 de lei pe zi înseamnă o masă caldă pentru a nu dormi cu dureri de stomac. Ce înseamnă 200 de lei pentru o persoană cu un venit mediu:

O pereche de blugi
O pereche de pantofi
Un parfum
O manichiură cu gel

Resurse pentru a-i ajuta pe acești copii există. Să nu le frângem aripile prin nepăsarea noastră.

Poate nu avem bani, dar poate avem timp: în loc de 15 minute de scroll pe rețelele de socializare putem spune o rugăciune pentru acești copii.

Dacă nu avem nici bani nici timp, poate avem dispoziție sufletească: un zâmbet sau o încurajare.

Dacă nu avem nici bani, nici timp, nici dispoziție, poate au alții pe care-i cunoaștem.

Isus s-a născut într-un staul, a crescut în sărăcie materială, apoi s-a dăruit complet ajutorării săracilor (nu numai material, dar și spiritual sau psihologic). El ne-a demonstrat un principiu foarte important al vieții spirituale: cu cât dăruiești mai mult, cu atât primești mai mult. Harul lui Dumnezeu nu seacă niciodată. El se reînnoiește în fiecare zi.

[1] https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20250528-1

[2] https://worldvision.ro/2025/10/16/peste-12-000-de-copii-de-la-sate-au-beneficiat-de-masa-calda-oferita-de-world-vision-romania-in-ultimii-ani/

[3] https://spotmedia.ro/stiri/social/cum-rupem-cercul-vicios-saracie-educatie-precara-salvati-copiii-in-2026-ei-sunt-primii-care-trebuie-sa-simta-schimbarea-in-bine-interviu

[4] https://iris.who.int/server/api/core/bitstreams/c1c3ba65-9a7c-4f37-ab4d-a5fb8e08dcd1/content

[5] https://www.unicef.org/eca/stories/how-does-poverty-affect-children-differently

[6] https://developingchild.harvard.edu/key-concept/toxic-stress/

[7] Geneză 1, 26-27

[8] Matei 22, 37-40

[9] Summa Theologiae, Toma din Aquino.

[10] Catehismul Bisericii Catolice, pag. 469.

[11] Matei 25, 31-40

[12] Catehismul Bisericii Catolice, pag. 599.