Fereastra spre sens

Timp de citire: 1 minut

Maria din Betania a făcut un gest greu de înțeles pentru mulți dintre noi: cu un parfum scump a spălat picioarele lui Isus. A reușit să stârnească invidia discipolilor lui care deja știau prețul parfumului – 300 de dinari. Acești bani, cum mulți dintre noi am gândi, ar fi putut fi dați săracilor.

Isus a înțeles altfel gestul Mariei. A spus: „Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe mine însă nu mă aveți întotdeauna”. S-ar putea interpreta ca o atitudine de dispreț față de săraci. Dar esența lucrării lui Isus pentru cine a fost, dacă nu pentru săraci?

Ce a văzut Isus la Maria a fost o generozitate extremă și o poziționare corectă în relația cu El și cu aproapele. În învățătura creștină prioritățile sunt în următoarea ordine: Dumnezeu, sufletul și aproapele.

Așezându-ne într-o poziție corectă față de Dumnezeu, vom ști cum să ajutăm într-un mod generos și săracii. Pentru că, neconectați la Sursă, nu suntem capabili să ducem niciun lucru bun până la capăt. Suntem expuși celor două extreme: îi aducem cult lui Dumnezeu și îl disprețuim pe aproapele sau investim tot ce avem în bunurile acestei lumi și îl dăm pe Dumnezeu la o parte.

Poate nu avem bani de miresme scumpe sfințite la Ierusalim, dar poate o oră din viața noastră am putea petrece în Vinerea Mare la picioarele Crucii.

• Ioan 12,1-11