Fereastra spre sens

Timp de citire: 2 minute

Încep să apară umbrele crucii. Tabloul din Evanghelia de astăzi anticipează calvarul: Isus este tulburat în duh, discipolii sunt nedumeriți, Iuda se pregătește să-l trădeze, Petru face o promisiune pe care nu o poate ține, iar mai târziu îl renegă pe Isus. Evanghelistul Ioan spune: „Era noapte”.

Noi creștinii știm că religia noastră este una a salvării. Isus s-a întrupat și s-a jertfit pentru că ceva este în neregulă cu noi oamenii. Atunci când credem că suntem stăpânii propriului destin, că nu avem nevoie de salvare divină, că ne putem salva singuri înseamnă că nu vedem ce e în jurul nostru: nedreptate, minciună, suferință, războaie, corupție, violență, boli. În același timp să ne uităm în sinea noastră: o adâncă nefericire și tulburare care ne bântuie pe toți.

Iuda l-a trădat pe Isus. Să-l condamnăm? Oare noi când îl dăm pe Isus la o parte pentru bani, onoare, confort sau pentru că nu corespunde planurilor și ambițiilor noastre egoiste, nu-l vindem? În plus, cunoaște cineva adâncul milostivirii unui Dumnezeu care-și sacrifică Fiul pentru a salva omenirea?

Petru l-a renegat. Să-l condamnăm? Oare noi, când suntem puși uneori în situații dificile și ar trebui să ne apărăm public credința creștină, nu ne refugiem în tăcere sau lașitate? Isus însă l-a iertat, iar Petru și-a dus promisiunea până la capăt cu ajutorul Harului: aceea de a-l urma pe Isus oriunde, chiar cu prețul vieții.

Poate unii dintre noi consideră că povara slăbiciunilor și greșelilor omenești este prea grea. Și, într-adevăr, este. Însă, Isus nu a venit numai pentru Petru pe care l-a iertat și l-a restabilit, ci pentru toți dintre noi. Nu are nevoie decât de o confesiune sinceră. O scânteie de interes din partea noastră – o revărsare de Har din partea lui Dumnezeu care nu calculează ca noi cât primește și cât dăruiește.

 Ioan 13,21-33.36-38