Fereastra spre sens

Timp de citire: 2 minute

Aș spune că reversul trădării este fidelitatea. Ca să ajungem acolo avem nevoie de timp pentru o transformare interioară. Această transformare este convertirea inimii despre care vorbea Isus. Câteva lucruri pe care le-am învățat din experiență:

• Vorbind din propria lui experiență și din experiența altor creștini, episcopul Robert Barron spunea că nimic nu se poate obține în viața creștină în afara rugăciunii. Numai într-o relație personală și sinceră cu Dumnezeu putem obține discernământul de a ști să distingem între bine și rău.

• Fidelitatea nu înseamnă să nu cădem niciodată. Ci să ne ridicăm, să ne recunoaștem limitele, iar cu Harul lui Dumnezeu să mergem mai departe. Disperarea înseamnă ca eu să desconsider puterea și milostivirea lui Dumnezeu. Este o capcană.

• Fidelitatea față de Dumnezeu presupune o smerenie adâncă. A fi smerit nu înseamnă a fi prost, ci a fi realist: adică recunosc că nu omul este centrul universului, ci Dumnezeu. Modestia nu este un cuvânt sec dacă îl trăiești în relația cu Dumnezeu și cu ceilalți.

• Fidelitatea față de Dumnezeu provine și din recunoștință pentru faptul că Dumnezeu m-a înzestrat cu conștiință pentru ca eu să aleg liberă calea către el.

• Dar poate fidelitatea își află adevărata sursă în iubire. Isus a spus: „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit”. A fi un om desăvârșit nu înseamnă a fi fără cusur moral, ci a iubi în mod desăvârșit, extravagant așa cum iubește Dumnezeu.

• Dacă înveți să-i fii fidel lui Dumnezeu, îi vei fi fidel și aproapelui: „…tot ce ați făcut unui dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut.” Am fost creați să trăim în comuniune.

• După ce am înțeles că Dumnezeu este tatăl din parabola fiului risipitor și nu un judecător aspru și capricios, îmi vine mai greu să-l jignesc prin atitudinile și faptele mele.

Marcu 1, 15

Ioan 15, 5

Proverbe 24, 16

Matei 25, 40