Altădată nici n-aș fi observat, prea absorbită de gânduri, lumina care intră printr-un vitraliu, o poartă „vie”, o ușă deschisă, un cer senin, frumusețea unei flori, o mână întinsă, dar, cel mai trist, aș fi fost indiferentă față de Cuvântul care deschide cu adevărat ochii.
„Îndată și-a recăpătat vederea și îl urma pe cale.”
Marcu 10, 46-52
Fereastra spre sens 
Lasă un comentariu