Fereastra spre sens

A venit și vremea să privesc Aradul cu alți ochi. Nu am făcut altceva decât să mă opresc, să deschid ochii și inima

De obicei merg cu un scop pe Bulevardul Revoluției din Arad. Rareori ridic privirea sau ridic în treacăt, îmi zic „Ce frumos!” și merg mai departe.

Ieri după-masă a fost diferit.

M-am delectat cu o infuzie de Art Nouveau vienez, neobaroc, neoclasic și alte influențe ale Aradului de altădată. Am privit cu atenție și detalii pe lângă care am trecut cu indiferență: mascaroni și felinare.

Am început cu clădirea galbenă de la Podgoria care îmi pare atât de elegantă și, în același timp, stânjenită de fast-food-ul de la parter.

Am continuat să privesc cerul reflectat într-o fereastră de altădată și felinarele care așteaptă venirea serii.

Am trecut pe lângă capul de leu care urlă după putere, protecție și prestigiu.

Peregrinarea mea pe Bulevardul Revoluție a fost oprită de îngerii de pe biserica Sfântul Anton de Padova.

Am coborât privirea, iar Pietà m-a făcut să mă simt atât de mică… … Privind-o pe Fecioara Maria suferința apare atât de adâncă și frumoasă … Pentru că totul are sens.

Coloana sonoră a fost asigurată de Beethoven și …„corul” ciorilor.